Procedura fiscala

Codul de procedura fiscala, intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2004, a unificat legislatia fiscala anterioara, reglementand restituirea impozitelor, taxelor si a oricaror alte contributii datorate de catre contribuabili, inregistrarea fiscala, inspectia fiscala, colectarea creantelor bugetare precum si jurisdictia in materie fiscala. Principiile generale precum si regulile principale aplicabile procedurii fiscale sunt prezentate in cele ce urmeaza.

Actionarii, directorii, administratorii precum si orice alte persoane, pot fi tinuti raspunzatori, in anumite conditii, pentru executarea obligatiilor fiscale ale contribuabililor (e.g. Orice persoana care cauzeaza starea de insolventa a debitorului prin instrainarea bunurilor acestuia sau prin ascunderea acestora; orice persoana care dobandeste cu rea-credinta bunurile debitorului, intr-o perioada de trei ani anterior aparitiei starii de insolventa).

Reguli specifice sunt aplicabile emiterii si comunicarii actelor administrative fiscale catre contribuabili.

Contribuabilii pot solicita emiterea unei solutii fiscale anticipate, care va fi opozabila autoritatilor fiscale in masura in care (i) prevederile legale in temeiul carora a fost emisa solutia fiscala anticipata nu au fost modificate ori abrogate si (ii) contribuabilul se conformeaza dispozitiilor solutiei fiscale anticipate. O solicitare similara poate fi formulata in ceea ce priveste conventiile privind preturile de transfer aplicabile intre entitati afiliate.

Conform prevederilor legale, solutiile fiscale anticipate trebuie emise in termen de 45 de zile de la data inregistrarii cererii de catre contribuabil, in timp ce in cazul conventiilor privind preturile de transfer acest termen este de 12 pana la 18 luni, dupa caz. Cu toate acestea, in practica, autoritatile fiscale solutioneaza asemenea cereri cu intarziere.


 

Codul de procedura fiscala defineste conceptul de domiciliu fiscal, aplicabil atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice. Acest concept este esential atat in materia jurisdictiei fiscale cat si in privinta obligatiei de inregistrare fiscala.


 

Cererile formulate de catre contribuabili trebuie solutionate de catre autoritatile fiscale in termen de 45 de zile de la data inregistrarii acestora, cu exceptia situatiilor in care autoritatile fiscale solicita furnizarea de informatii suplimentare, caz in care termenul se prelungeste cu durata necesara furnizarii informatiilor solicitate.


 

Potrivit Codului de procedura fiscala, sunt supuse inregistrarii fiscale orice persoane sau entitati ce sunt subiecte ale unui raport juridic fiscal. Inregistrarea trebuie sa fie efectuata in termen de 30 de zile de la data nasterii obligatiei de inregistrare, conform legii.


 

Autoritatile fiscale au dreptul sa stabileasca obligatii fiscale suplimentare in interiorul unui termen de prescriptie de 5 ani, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere obligatia fiscala.


 

Inspectiile fiscale pot fi efectuate in legatura cu orice persoane, indiferent de forma acestora de organizare, ce au obligatia de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a oricaror alte sume datorate bugetului general consolidat.

Anterior desfasurarii inspectiei fiscale, autoritatile fiscale sunt obligate sa notifice in scris contribuabilul cu privire la inspectia fiscala, cu exceptia cazurilor prevazute expres in Codul de procedura fiscala.

Autoritatile fiscale nu pot efectua o inspectie fiscala cu privire la perioade ce au fost supuse anterior unei alte inspectii fiscale, cu exceptia situatiilor in care au fost obtinute informatii suplimentare care nu erau cunoscute inspectorilor la momentul efectuarii primei inspectii fiscale, ori in cazul in care in cadrul inspectiei fiscale anterioare au avut loc erori de calcul.

Inspectiile fiscale se desfasoara, de regula, la sediul social al contribuabilului si nu se pot intinde pe o perioada mai mare de trei luni. In cazul marilor contribuabili care detin sedii secundare, inspectiile fiscale nu pot depasi sase luni. Autoritatile fiscale pot proceda la suspendarea inspectiei fiscale in situatia in care apreciaza ca sunt necesare anumite clarificari cu privire la statutul contribuabilului.

Inaintea finalizarii inspectiei fiscale, autoritatile fiscale sunt obligate sa informeze contribuabilul cu privire la constatarile inspectorilor fiscali si implicatiile acestora, precum si sa acorde posibilitatea contribuabilului de a-si exprima punctul de vedere in acest sens. Odata cu finalizarea inspectiei fiscale, autoritatile intocmesc un raport de inspectie fiscala, in baza caruia se emite o decizie de impunere. Raportul de inspectie fiscala se comunica persoanei supuse inspectiei odata cu decizia de impunere.


 

Codul cuprinde reguli detaliate cu privire la modalitatile de plata, termenele de plata precum si regimul juridic al platilor partiale.

Compensarea intre creantele contribuabilului impotriva bugetului si creantele bugetare prevaleaza asupra restituirii sumelor de la buget. Compensarea este permisa intre creante certe, lichide, exigibile, ce au ca obiect sume datorate contribuabilului de la un anumit buget, si creante ce au ca obiect sume datorate de catre contribuabil unui buget diferit, cu respectarea ordinii de compensare stabilite in Codul de procedura fiscala. Dreptul contribuabilului de a solicita restituirea este supus prescriptiei in termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire.

Pentru neachitarea la termen a creantelor fiscale datorate bugetului de stat se vor aplica dobanzi de intarziere si penalitati de intarziere.

Incepand cu data de 1 octombrie 2010, cuantumul dobanzilor este  de 0,04% pe zi. Acest cuantum poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

Penalitatile de intarziere se vor stabili astfel:

1)       daca plata se realizeaza in primele 30 de zile de la scadenta, nu se datoreaza penalitati de intarziere;

2)      daca plata se realizeaza dupa 30 de zile, dar inainte de implinirea termenului de 90 de zile de la scadenta, nivelul penalitatilor de intarziere este de 5% din obligatiile fiscale principale stinse;

3)      daca plata se realizeaza dupa 90 de zile de la scadenta, penalitatea va ajunge la 15 % din obligatiile fiscale principale ramase nestinse;

4)      penalitatea de intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor de intarziere.

In cazul creantelor catre bugetele locale se datoreaza majorari de intarziere in cuantum de 2% din valoarea obligatiilor fiscale principale, calculate pentru fiecare luna sau fractiune de luna.

Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datoreaza dobanda contribuabililor (si anume 2% pe luna sau fractiune de luna).


 

In situatia in care debitorul nu isi executa obligatiile fiscale, autoritatile fiscale pot proceda, prin intermediul aparatului propriu, la executarea silita a sumelor datorate.

Autoritatile fiscale pot utiliza oricare dintre urmatoarele proceduri de executare silita:

A)           executare silita prin poprire;

B)           instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile ale debitorului;

C)            instituirea unui sechestru asupra bunurilor imobile ale debitorului.

Sumele rezultate ca urmare a executarii silite vor fi distribuite intre creditorii contribuabilului in ordinea stabilita in Codul de procedura fiscala. Creditorii ce beneficiaza de garantii reale asupra bunurilor supuse executarii silite vor fi preferati creditorilor bugetari, in conditiile in care si-au inregistrat garantia in registrele de publicitate corespunzatoare, anterior inregistrarii creantei de catre autoritatile fiscale.

Orice persoana interesata (inclusiv contribuabilul) poate contesta orice act nelegal de executare, executarea silita insasi ori refuzul executorului fiscal de a duce la indeplinire un act de executare, in termen de 15 zile de la data la care contribuabilul a luat cunostinta de:

(i)                 executarea sau actul de executare, din comunicarea somatiei sau a actului de instiintare primit ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod;

(ii)               refuzul organului de executare de a indeplini actul de executare;

(iii)             eliberarea sau distribuirea sumelor contestate.

Dreptul autoritatilor fiscale de a executa silit creantele bugetare poate fi exercitat in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul de a solicita executarea silita.


 

Contribuabilii sunt indreptatiti sa conteste in fata organelor fiscale competente fie actul administrativ fiscal nelegal fie omisiunea autoritatilor fiscale de a emite actul solicitat.

Codul de procedura fiscala reglementeaza atat forma cat si continutul contestatiilor ce pot fi formulate de catre contribuabili.

Contestatia fiscala trebuie inregistrata in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decaderii. Daca actul administrativ fiscal contestat nu contine anumite elemente obligatorii (spre exemplu, termenul de depunere a contestatiei), contestatia poate fi depusa in termen de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal.

In situatia in care contribuabilul nu este multumit de solutia pronuntata de catre autoritatile fiscale, se va putea adresa instantelor de judecata in termen de 6 luni de la data comunicarii solutiei autoritatilor fiscale. Pentru motive temeinice termenul de 6 luni va putea fi prelungit, insa nu mai mult de un an de la data comunicarii solutiei autoritatilor fiscale.


 

Contribuabilii beneficiaza de diverse modalitati de a solicita suspendarea executarii silite pe calea unei actiuni in justitie. Dupa caz, contribuabilul va putea fi obligat de instanta la plata unei cautiuni de pana la 20% din cuantumul sumei contestate.